Tai Chi Chuan – artă marţială internă cu mari beneficii pentru sănătate
Tai Chi Chuan sau Taijiquan este o artă marţială chinezească din familia artelor marţiale interne (Neijia Quan). Este un stil de luptă ce presupuen preluarea energiei adversarului şi emiterea de energie prin corp într-o stare de relaxare şi de conectare a întregii structuri a corpului pentru a acţiona ca un întreg. Aceasta este principala deosebire faţă de artele marţiale externe precum Karate sau Kung Fu unde accentul se pune pe forţa fizică.
În grupul de arte marţiale interne, pe lângă Tai Chi Chuan (Taijiquan) mai intră şi BaGuaZhang, XingYiQuan, YiQuan şi altele.
Semnificaţia numelui Taijiquan sau Tai Chi Chuan
Tai Chi Chuan înseamnă boxul adevărului suprem sau boxul marii perfecţiuni. Pronunţia corectă în chineză (transcrisă în româneşte aşa cum se aude, este “T’hai gi chuen”. Cuvântul scris “chi” nu este Chi-ul din Chi Kung, care înseamnă energie, ci este un alt cuvânt care înseamnă adevăr, armonie sau perfecţiune. De aceea scrierea Tai Ji Quan şi Qigong este mai fericită, pentru că permite diferenţierea celor două concepte (Qi şi Ji). Tai înseamnă suprem sau foarte, iar Quan înseamnă box sau artă marţială.
O artă marţială cu efecte benefice pentru sănătate
Supranumit şi regina artelor marţiale chinezeşti, este unul din cele mai eficiente sisteme de luptă conceput vreodată de om. Cu toate acestea, multă lume îl practică numai pentru beneficiile aduse sănătăţii. Dacă se practică corect, este OK, pentru că atunci vom urma cam aceleaşi principii fie că ne interesează să înţelegem aspectele marţiale fie că principala preocupare este sănătatea. De aceea este bine să evităm formele de competiţie spectaculoase. O formă foarte bună pentru sănătate este cea numită Tai Chi Chi Kung din sistemul Universal Healing Tao, dar în rest, vă recomand să evitaţi formele moderne simplificate şi de concurs (24, 88 etc.) şi să învăţaţi stilul tradiţional autentic, pentru că acela are şi cele mai mari beneficii pentru sănătate. Nu putem scăpa din vedere aspectele marţiale, nici măcar atunci când îl practicăm pentru sănătate. De ce? Pentru că, aşa cum în luptă, o poziţie incorectă face ca energia să se piardă şi loviturile să nu aibă forţă, la fel şi în cultivarea energiei, o poziţie nemartiala (ca de balet) lasă energia să scape şi astfel exerciţiul nu are efect. Indiferent pentru ce motiv practicăm, trebuie să învăţam corect şi să urmăm aceleaşi principii. Altfel, se poate practica foarte bine numai Chi Kung, care are beneficii la fel de mari pentru sănătate şi este şi mai uşor de învăţat.
Metode de antrenament şi aplicaţii
Tai Chi-ul se practică astăzi de mulţi doar pentru sănătate, iar modul obişnuit de antrenament este executarea a multe Taolu-uri, adică o serie de mişcări practicate lent şi legate între ele în care practicantul exersează practic tot ce a învăţat, mimând o luptă cu mai mulţi adversari. Dar Tai Chi nu înseamnă Taolu – acesta este doar un mod de a repeta când eşti de unul singur. Eu sunt convins din ce în ce mai mult că modul ideal de învăţare a mişcărilor este prin studiul fiecărei mişcări separat şi exersarea lor în mod relaxat, simplificat, până când ies. Când începătorii fac 24 de forme sau alt Taolu, degeaba le spui să fie relaxaţi, pentru că au prea multe lucruri la care trebuie să se concentreze. Aşa am fost şi eu până de curând. Când am început însă să exersez nişte mişcări simple, am simţit energia imediat.
Apoi mai există antrenamentul pentru aplicarea practică a mişcărilor.
Folosirea cu succes a tehnicilor în luptă depinde de mai mulţi factori. De exemplu, cât de obişnuit eşti cu ideea de lutpă în general? O iei la fugă dacă profesorul doar mimează a mişcare de atac înspre tine, sau eşti obişnuit să dai şi să iei lovituri? Eşti stabil, centrat? Atunci când faci Tai Chi, dacă te împinge cineva sau te trage, te dezechilibrezi şi vii în nas, sau rămâi neclintit ca un munte? Acest lucru îl vei învăţa cu siguranţă de la orice instructor bun, indiferent dacă el ştie să se lupte sau nu. De asemenea, sunt importante principiile: balansul, transferul greutăţii, circularitatea, structura puternică dobândită prin Cămaşa de Fier, preluarea energiei atacatorului şi devierea ei, etc. Aceste lucruri se învaţă şi în practica individuală, cât şi la Push Hands, despre care am scris un articol şi am selectat câteva videoclipuri.
Push Hands (Tui Shou)
Push Hands permite practicanţilor să experimenteze aspectele marţiale ale artelor marţiale interne: devierea forţei adversarului, folosirea forţei întregului corp pentru a împinge cu putere fără a se dezechilibra, coordonarea, anticiparea mişcărilor adversarului şi poziţionarea.
Tui Shou-ul ajută de asemenea la depăşirea instinctului natural al oamenilor de a răspunde forţei cu forţă, învăţând corpul să preia forţa şi apoi să o devieze. Cei doi adversari menţin în general contactul braţelor şi se împing pe rând, încercând să se scoată unul pe celălalt din poziţie.
Antrenamentul de luptă
Aici veţi putea afla multe în lunile viitoare de la mine.
Stiluri de Tai Chi
Stilurile tradiţionale care mai există acum sunt Yang, Chen, Wu, Sun, Hao (sau Wu Shi) şi Hu Lei.
Principiile Tai Chi-ului
Principalele principii sunt două: preluarea energiei adversarului şi emiterea de energie. Am avut ocazia să le “experimentez” pe amândouă cu Florin, profesorul cu care studiez acum şi credeţi-mă: o lovitură din Tai Chi, executată în mod relaxat, este ca un baros care vine şi te loveşte dincolo de blocajul pe care încerci să-l ţii în calea ei.
Alte principii includ:
Cursivitatea – în Tai Chi, fiecare mişcare se naşte din cea precedentă, neexistând sincope sau opriri, întrucât mişcarea continuă face ca şi energia să circule fără oprire.
Balansul Yin-Yang: alternanţa permenentă între duritate şi flexibilitate, între înaintare şi retragere, între relaxarea corpului şi structura de fier care se crează prin pârghiile şi acţionarea tendoanelor, alternanţa între inspiraţie şi expiraţie.
Circularitatea mişcărilor şi a membrelor: Întotdeauna membrele trebuie să păstreze o circularitate, pentru a se realiza conectarea întregului corp. Energia urcă din pământ, prin picoare, către mâini, dar nu este descărcată decât în luptă. În timpul exersării, ea este reţinută şi recirculată datorită ciruclarităţii şi pârghiilor care se realizează prin rotirea articulaţiilor.
Atenţia relaxată: practicantul este mereu atent şi prezent, conştient de tot ce e-n jurul său, însă relaxarea este la fel de importantă, pentru ca energia să circule liber şi să păstrăm “spiritul”
Cum se construieşte puterea internă, structura puternică şi forţa tendoanelor
Practici precum Cămaşa de Fier şi Tan Tien Chi Kung sunt esenţiale pentru a construi puterea internă pe care se bazează Tai Chi-ul. Cu ajutorul lor, practicantul îşi creează o structură energetică puternică şi îşi întăreşte corpul (şi fizic) dar mai ales tendoanele, făcând ca tot corpul să funcţioneze în unison, unificând forţa tuturor tendoanelor. De asta, pe un practicant avansat nu poţi să-l clinteşti din loc (chiar dacă are 70 de ani), iar el te poate împinge ca şi cum ai fi o păpuşă.
Eşti profesor atunci când profesorul tău spune că poţi să predai
In artele martiale chinezesti nu există sisteme de grade precum centrurile. Dacă profesorul tău spune că eşti pregătit să predai, atunci eşti şi tu profesor.
sursa
http://www.succes-inteligent.ro/tai-chi/
